DE CE ESTE IMPORTANTĂ IGNIFUGAREA ȘI PROTECȚIA LEMNULUI?
În activitatea mea de diriginte de șantier am observat că, în special în cazul construcțiilor noi de locuințe, ignifugarea și tratarea elementelor din lemn sunt lăsate foarte des pentru ultima etapă a lucrărilor.
În acel moment, beneficiarul a cheltuit deja o mare parte din bugetul construcției, lucrările se apropie de final, iar răbdarea, timpul și resursele financiare sunt tot mai limitate. În consecință, tocmai una dintre lucrările relativ simple și rapide ajunge să fie amânată sau, uneori, chiar eliminată.
În cazul construcțiilor pentru care tratarea la foc a elementelor din lemn este prevăzută prin proiect sau impusă de cerințele aplicabile, situația este clară: lucrarea trebuie executată conform documentației și soluției tehnice stabilite.
La locuințele unifamiliale însă, lucrurile stau deseori diferit. Beneficiarul poate considera tratarea lemnului o cheltuială secundară, mai ales atunci când nu înțelege exact ce rol are această protecție.
Ignifugarea nu înseamnă că lemnul nu mai arde
Una dintre cele mai răspândite idei este că ignifugarea ar transforma lemnul într-un material care nu mai poate arde. Nu este așa.
Rolul tratamentului ignifug este de a îmbunătăți comportarea lemnului la foc și de a limita sau întârzia aprinderea și propagarea flăcării, în limitele performanțelor produsului și sistemului utilizat.
În cazul unui incendiu, timpul câștigat poate fi extrem de important. Poate însemna mai mult timp pentru evacuarea persoanelor și pentru intervenția pompierilor.
Dar, în opinia mea, atunci când vorbim despre protejarea lemnului unei locuințe, ar fi o greșeală să ne gândim numai la incendiu.
Lemnul trebuie protejat și împotriva degradării biologice
Lemnul este un material organic și, în anumite condiții de umiditate și temperatură, poate deveni vulnerabil la fungi, mucegaiuri, insecte xilofage – cunoscute în limbaj obișnuit drept „carii ale lemnului” – și alte forme de degradare biologică.
În prezent există produse profesionale pentru tratarea lemnului care, în funcție de produs și de performanțele declarate de producător, pot avea mai multe roluri: protecție la foc, protecție împotriva fungilor și protecție împotriva insectelor xilofage.
În cazul unei locuințe unifamiliale, consider că protecția împotriva acestor factori biologici merită cel puțin aceeași atenție atunci când este necesară.
O problemă pe care o întâlnim în practică este că materialul lemnos adus pe șantier poate prezenta deja semne de atac biologic sau poate să nu fi fost protejat corespunzător înainte de punerea în operă.
După montarea șarpantei, multe dintre aceste elemente sunt acoperite și devin mult mai greu de inspectat și de tratat.
O grindă atacată de insecte xilofage sau afectată de degradare biologică nu se repară singură.
Problema poate evolua în timp, uneori ascunsă privirii. Ceea ce la început pare doar o urmă, o mică gaură sau o zonă decolorată poate indica o degradare care trebuie identificată și tratată corespunzător.
Atacul biologic nu reprezintă doar o problemă estetică. În timp, degradarea lemnului poate conduce la diminuarea proprietăților sale mecanice și, în situații severe, poate afecta capacitatea elementelor structurale de a-și îndeplini corespunzător funcția.
Fungii și mucegaiurile nu sunt doar problema construcției
Există însă și un aspect despre care se vorbește mult prea puțin: mediul în care vor locui oamenii.
Dezvoltarea mucegaiurilor și a fungilor în zonele umede ale unei construcții nu trebuie privită doar ca o pată neplăcută pe lemn.
Sporii și alte particule biologice pot ajunge în aerul interior și pot fi inhalate. Expunerea la medii umede și cu mucegai este asociată cu simptome respiratorii și alergice și poate agrava astmul, problema fiind cu atât mai importantă în cazul persoanelor sensibile.
De aceea, prevenirea acumulării umezelii, ventilarea corespunzătoare și protejarea adecvată a materialelor sunt importante nu numai pentru durabilitatea construcției, ci și pentru calitatea mediului interior.
Cu alte cuvinte, atunci când ignorăm degradarea biologică a lemnului, nu discutăm numai despre cât va rezista o șarpantă. Discutăm și despre mediul în care o familie poate locui timp de zeci de ani.
Economisim tocmai unde nu ar trebui
Aici apare un paradox pe care îl întâlnesc frecvent la construcția locuințelor.
Se cheltuiesc fără ezitare sume importante pentru gresie, faianță, parchet, obiecte sanitare, corpuri de iluminat sau alte finisaje vizibile, dar când se ajunge la protecția lemnului apare întrebarea:
„Chiar mai este nevoie și de asta?”
Este greu de înțeles de ce, la o locuință nouă, se acceptă costuri foarte mari pentru finisaje care pot fi înlocuite oricând, dar se încearcă economisirea tocmai la protecția unor elemente din lemn care pot rămâne ascunse în structura construcției timp de zeci de ani.
Gresia poate fi schimbată.
Faianța poate fi schimbată.
Parchetul poate fi schimbat.
O șarpantă degradată este cu totul altă problemă.
Odată închisă sub învelitoare și în spatele termoizolațiilor sau finisajelor, verificarea și tratarea ulterioară a elementelor structurale poate deveni mult mai dificilă și mai costisitoare.
Momentul potrivit pentru protejarea lemnului este înainte de apariția problemelor
În raport cu valoarea totală a unei construcții, tratarea corespunzătoare a lemnului reprezintă de regulă o intervenție relativ simplă și rapidă.
Important este însă să fie executată la momentul potrivit, cu produse adecvate scopului urmărit, în condițiile și cantitățile prevăzute de producător și cu respectarea documentației tehnice aplicabile.
Din experiența mea, momentul cel mai potrivit pentru analizarea și realizarea acestor lucrări este atunci când elementele din lemn sunt încă accesibile și pot fi inspectate și tratate corespunzător, nu după ce construcția este aproape finalizată și problemele au început deja să apară.
De aceea, protecția lemnului nu ar trebui privită ca o lucrare care se execută „dacă mai rămân bani la final”.
Este o măsură care contribuie la protecția la incendiu, la durabilitatea elementelor din lemn și, atunci când sunt necesare tratamente de protecție biologică, la prevenirea degradărilor produse de fungi și insecte xilofage.
O casă nu înseamnă numai ceea ce se vede. Uneori, elementele pe care nu le mai vedem după finalizarea construcției sunt tocmai cele pe care ar fi trebuit să le protejăm cel mai bine.
